Pagina documente » Recente » MANAGEMENTUL TIMPULUI

Cuprins

acces premium
Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.


Extras din document

?CUPRINS
INTRODUCERE 1
CAPITOLUL 1: NOTIUNI PRIVIND MANAGEMENTUL TIMPULUI 2
1.1. Managementul timpului in cadrul organiza?iei 2
1.2. Managementul si gestiunea timpului in organiza?ii 6
1.3. Planificarea timpului ?i organizarea personala 9
1.4. Tehnici de planificare a timpului 11
CAPITOLUL 2: PREZENTAREA GENERALA A S.C. SELECT GRUP S.A. 14
2.1. Scurt istoric 14
2.2. Date de identificare 14
2.3. Obiect de activitate. Structura organizatorica 15
2.4. Misiunea si obiectivele firmei 18
2.5. Piata firmei 19
2.6. Strategia firmei 20
CAPITOLUL 3: MANGEMENTUL TIMPULUI SI EFICACITATEA PERSONALA A MANAGERULUI IN CADRUL SC. SELECT GRUP S.A. 23
3.1. Utilizarea rationala a timpului de lucru de catre manager 23
3.2. Organizarea timpului de lucru pentru managerul de la S.C. SELECT GRUP S.A. 26
3.3. Aspecte privind eficacitatea personala a managerului la S.C. SELECT GRUP S.A. 31
3.4. Studiu de caz privind scopul real al gestionarii timpului la S.C. Select Grup S.A. 32
3.5. Studiu de caz privind factorii risipitori ai timpului managerului de la S.C. Select Grup S.A. 35
3.6. Studiu de caz privind bugetul de timp al managerului de la S.C. Select Grup S.A. 48
3.7. Studiu privind managementul timpului cu ajutorul metodei chestionarului 52
CONCLUZII 58
BIBLIOGRAFIE 60
ANEXE 61

Alte date

INTRODUCERE

Preocuparile pentru ceea ce reprezinta astazi categoria economica sunt vechi. Totodata, putem aprecia ca nu exista domeniu al activita?ii economice, in care sa nu se fi pus problema evaluarii ac?iunilor umane in timp, considerat deopotriva resursa economica dar ?i factor de fundamentare a deciziilor. Teoria economica a fost preocupata alaturi de praxiologie de indentificarea ?i eviden?ierea modurilor in care timpul intervine in via?a economica.

Gandirea umana a fost captata in cel mai inalt grad de problemele spa?iului si timpului. Timpul este intim legat de sentimentul propriei noastre existen?e. Sim?im cum oamenii in?i?i se schimba ?i vedem ca in jurul nostru prin aceasta schimbare neintrerupta ceea ce este prezent devine trecut, iar ceea ce va fi devine prezent. Formuland aceasta idee, Heraclid din Efes spunea ca sta in firea tuturor lucrurilor sa se schimbe ?i sa dipara.

Prin timp putem in?elege localizarea, datarea unui eveniment, vazut nu ca perioada, ci ca un mediu in care s-a intamplat sau se va antampla acesta.

În mod obi?nuit, timpul se scurge continuu ?i uniform ?i nici un moment nu este privilegiat fa?a de altul. Daca timpul obiectiv, cel al ceasornicelor apare astfel, subiectiv, oamenii resimt diferit trecerea timpului: fiecare dinte noi a constatat ca in anumite situa?ii unele intervale de timp ne apar mai lungi sau mai scurte decat sunt in realitate. Putem vorbi de timp in mai multe sensuri: interval intre doua evenimente, timp fizic sau obiectiv ?i timp subiectiv, datare, reper, cronologie.

Timpul apare ca o condi?ie a posibilita?ii apari?iei unor fenomene ?i el trebuie sa devina subiectiv, pentru ca orice cunoa?tere sa devina obiectiva. Timpul ?i spa?iul sunt condi?ii subiective ale concep?iilor noastre, care fac posibila experien?a. Ele constituie obiectivitatea ?i sunt matricele in care ne asezam, in ordine, experien?ele. Senza?iile individuale, subiective, trebuie obiectivate, adica reduse la reguli necesare ?i genereal valabile, altfel ar exista tot atatea timpuri ca?i indivizi au senza?ii.

Dimensiunile timpului sunt: trecutul, prezentul ?i viitorul iar dupa cum accentul cade mai mult pe trecut, pe prezent sau pe viitor, sunt imaginabile tot atatea orizonturi temporale de profil diferit. Nici un moment nu exista ca trecere spre celalalt moment, ci e un scop in sine ?i pentru sine. Istoria umanita?ii este un imens tablou de schimbari ?i fapte, de indivizi ?i ?eluri pe care le-am dori realizate. Modificarile care au loc in timp nu sunt reveniri la aceea?i forma, ci prelucrari prin care oamenii multiplica materia incercarilor lor, succesiune necesara de etape prin care se impline?te spiritul uman.

CAPITOLUL 1: NOTIUNI PRIVIND MANAGEMENTUL TIMPULUI

1.1. Managementul timpului in cadrul organiza?iei

Ca resursa, timpul este unic. Daca pierdem un lucru, il putem gasi sau vom castiga altul; daca un om valoros pleaca pentru ca si-a gasit o slujba mai buna, ii cautam un inlocuitor; insa, daca pierdem un minut, nu-l vom putea inlocui niciodata.

Etimologic, termenul timp provine din limba latina (tempus) si, intr-o acceptiune generala, este considerat o notiune fundamentala a universului, o curgere infinita, succesiune de evenimente sau durata, vazuta ca o calitate masurabila.

Resursa deosebit de pretioasa, factorul timp, desi infinit, nu poate fi inlocuit cu celelalte resurse care, de obicei, sunt infinite. Timpul irosit este pierdut pentru totdeauna si nu poate fi recuperat sau substituit. [1 Cov?y, St?ph?n R. ; M?rrill, Rog?r A. ;M?rrill, R?b?cca R. , Manag?m?ntul timpului sau Cum n? stabilim prioritatil?. A trai, a iubi, a invata, a lasa o most?nir?, Bucur?sti, ?d. Allfa, 2000, p. 73]

Urmarirea factorului timp ca resursa economica impune organizarea lui, adica obtinerea controlului asupra activitatii decalate temporar, in timp ce folosirea lui eficienta poate fi realizata printr-o organizare consecventa a lui.

Timpul este, asadar, un indicator important al sentimentelor , atitudinilor si opiniilor celor de langa noi. Un minut, o ora sau o zi nu au exact aceeasi semnificatie in toate culturile. Problema timpului priveste punctualitatea, amanarea, graba sau rabdarea si ordinea sosirii la intruniri de afaceri. Astfel, arabii si latinii nu fac mare caz din punctualitate. Balcanicii au obiceiuri bizantine si pot fi chiar agasati de punctualitate si precizie. Pentru unele triburi si confesiuni religioase din Pacific, timpul este ceva cu totul relativ, iar ideea de programare in timp real este imperceptibila. În schimb, pentru germani, scandinavi, britanici sau nord-americani, problema timpului, programului si punctualitatii este importanta si precisa. Germanii sunt perfect punctuali. Acolo unde punctualitatea este considerata o virtute, timpul este considerat scurt si scump. Orice intarziere sau amanare inseamna riscuri considerabile. Managerii care poseda competenta in folosirea timpului stiu sa actioneze si sa adopte decizii de calitate care conduc la activitati economice eficiente. Comportamentul temporal in procesul decizional devine o atitudine fundamentala a managerilor care impreuna cu ceilalti constituenti ai organizatiei anticipeaza viitorul, au responsabilitatile asumate si planificate.

Managerul se fundamenteaza pe adoptarea de decizii, la un anumit moment dat, privind adoptarea liniilor de actiune, alegerea mijloacelor necesare atingerii obiectivelor, alocarea resurselor, stabilirea prioritatilor, schimbarea obiectivelor in timpUnii manageri par sa aiba intotdeauna nevoie de mai mult timp decat au la dispozitie. Întotdeauna fac cinci-sase lucruri deodata, astfel incat sunt prea ocupati pentru a-i putea asculta cum trebuie pe ceilalti. Vin devreme si pleaca tarziu, luand cu ei valize ticsite de hartii pe care trebuie sa le rezolve acasa. Acelasi lucru se intampla si in weekend.

Nu-si iau concediu sau isi iau foarte putin. Viata lor personala are de suferit; intrebati ce fac in timpul liber, ei raspund: “Care timp liber?”

Pentru alti manageri care fac aceeasi munca, ziua pare sa aiba mai multe ore si saptamana mai multe zile. Au intotdeauna timp sa asculte si sa vorbeasca cu oamenii lor.

Lucreaza rareori tarziu si nu-si iau aproape niciodata de lucru acasa. Daca apar probleme, au timp sa le rezolve. Tin calendare metodice si stiu cand si unde trebuie sa fie. Îsi petrec timpul liber intr-un mod de invidiat si au vacante minunate.

Unora dintre angajati sau manageri – putini la numar ­– le face placere in mod real sa se simta suprasolicitati. Îi incita si ii face sa dea ce au mai bun in ei. Daca nu ar avea mult de lucru, s-ar simti nedoriti si neapreciati. Uneori cultura organizatiei este de asa natura, incat managerii care par tot timpul grabiti, sunt considerati neseriosi.

În majoritatea companiilor, managerul trebuie sa aiba un curaj considerabil ca sa stea linistit, oricat de mult ar gandi in acel moment. Cei mai multi dintre noi detesta, insa, sa se simta suprasolicitati si si-ar dori sa-si organizeze mai bine timpul.

Punctul de plecare in imbunatatirea managementului timpului este felul in care folosim timpul in momentul actual. Putem tine un calendar al tuturor activitatilor sau sa studiem metodic activitatile prin sondaj.

Exista trei instrumente obisnuite de planificare: [2 Curri?, D., Introduc?r? in manag?m?ntul r?surs?lor uman?, Cod?cs, Bucur?sti, 2009, p. 31]

? lista;

? calendarul intalnirilor;

? agenda electronica.

Pentru multi, cea mai eficienta forma de planificare a timpului pe termen scurt este intocmirea unei liste de sarcini la inceputul fiecarei zile. Unii oameni prefera sa treaca obiectivele de atins, si nu sarcinile; astfel, se dezvolta simtul finalitatii si abordarea timpului devine mai flexibila.

Planificarea timpului pe termen mai lung impune un calendar al intalnirilor. Asa simplu cum suna, totusi unii manageri au probleme permanente cu tinerea unui calendar metodic. Altii gasesc ca agenda electronica este cea mai utila in planificarea timpului.

Fiecare persoana din cadrul unei organizatii are nevoie de abilitatea de a organiza timpul, chiar si in viata de zi cu zi. Motivul real al organizarii eficiente a timpului este sa ne permita sa ne implinim viata intr-o masura cat mai mare pentru a ne bucura de recreere.

Urmarile unei mai putin bune organizari a timpului sunt: [3 Marcus, Solomon, Timpul, ?d. Albatros, Bucur?sti, 1985, p. 101]

? ineficienta in cazul investitiilor;

? ineficacitatea randamentului si productivitatii;

? stagnare;

? concediere;

? imagine defaimata.

Organizarea timpului inseamna sa adaugi valoare. De aceea fiecare slujba din orice organizatie presupune o combinatie de 4 roluri, si anume:

a) mentinere - prin eliminarea problemelor;

b) prevenirea crizei - prin reducerea la minim a surprizelor neplacute;

c) imbunatatirea performantei - facand lucrurile curente mai bine, mai repede si mai ieftin;