Cuprins

Aceasta lucrare poate fi descarcata doar daca ai statut PREMIUM si are scop consultativ. Pentru a descarca aceasta lucrare trebuie sa fii utilizator inregistrat.

Extras din document

Cuprins
CAPITOLUL 1: ASPECTE PRIVIND TELEVIZIUNEA SI EFECTELE MASS-MEDIA 2
1.1. Repere teoretice privind consumul de mass-media 2
1.2. Caracteristici ale mass-mediei 3
1.2.1. Mass media ?i opinia public? 3
1.2.3 Mass media ?i persuasiunea 5
1.3. Rating ?i audien?? 7
1.3.1.Teoria a?tept?rilor fa?? de media 8
1.3.2 Modelul ac?iunii sociale elaborat de Renckstorf 9
1.3.3 Receptarea ?i decodificarea de c?tre audien?? 9
1.3.4 Un model al codific?rii ?i decodific?rii 10
1.3.5 Modelul discursiv 11
1.3.6. Cum s? ajungi la audien??, alegerile ?i evalu?rile f?cute de audien?? 12
CAPITOLUL 2: TABLOIDIZAREA EMISIUNILOR SI PROGRAMELOR DE STIRI TV 16
2.1. Tendin?a de tabloidizare a televiziunilor 16
2.2. Efecte ale tabloizarii in televiziune 20
2.3. Televiziunile de ni?? 22
CAPITOLUL 3: STUDIU DE CAZ: RELAITY SHOW-UL NORA PENTRU MAMA 26
3.1. Conceptul de reality show 26
3.2. Reality-show-ul ?Nora pentru mama? 29
3.3. Consumul de reality-show 35
CONCLUZII 38

Alte date

INTRODUCERE

În Romania, puterea televiziunii este ca si societatea insasi: ia ochii, dar ii lipseste consistenta.

Desi acuzata, in anumite imprejurari, de relatarea superficiala a evenimentelor politice majore,televiziunea continua sa fie sursa primara de informatii pentru o mare parte a pupulatiei.

La prima vedere, peisajul mediatic romanesc se caracterizeaza printr-un numar mare de canale mediatice, un nivel sanatos al investitiilor straine, o legislatie puternica, armonizata cu prevederile Uniunii Europene, precum si de independenta editoriala, garantata prin lege. Judecand

dupa numarul canalelor mediatice, pluralismul este asigurat. Libertatea de exprimare, accesul la informatii si libera exprimare a opiniilor sunt garantate prin Constitutie si prin legislatia specifica.

Legea audiovizualului, principala lege care reglementeaza transmisiile radio si de televiziune, prevede ca “cenzura de orice fel asupra comunicarii audiovizuale este interzisa” si ca “independenta editoriala a radiodifuzorilor este recunoscuta si garantata de prezenta lege“.

O privire mai atenta asupra peisajului audiovizual releva insa slaba independenta si putina credibilitate de care se bucura radiodifuzorii. De fapt, daca privim la intregul spectru al presei romanesti, nu arareori in spatele agendei mediatice se afla mai degraba interese politice si economice decat cele ale publicului. La intrebarea daca televiziunile au devenit un instrument pentru satisfacerea intereselor proprietarilor lor, majoritatea respondentilor la chestionarul EUMAP, inclusiv presedintele consiliul de reglementare in audiovizual, a raspuns ca televiziunile din Romania sunt folosite in principal pentru a obtine influenta. Editorii se bucura de suficienta independenta numai atata timp cat protejeaza interesele proprietarilor lor si ale partenerilor acestora, portivit multora dintre cei chestionati.

O alta particularitate a televiziunii din Romania de azi pare a fi tabloidizarea si trivializarea

programelor de stiri, care au devenit din ce in ce mai putin orientate catre stirile politice. Aceasta tendinta a fost si mai agravata de noua legislatie electorala adoptata inaintea alegerilor din 2004,

care a interzis tuturor canalelor TV sa difuzeze stiri despre candidatii pentru Parlament si Presedintie in afara programelor electorale. În programele de stiri, televiziunile au avut voie sa transmita numai stiri care aveau legatura cu alegerile si, in afara de acestea, doar stiri in care candidatii pentru Parlament si Presedintie nu apareau. Dezbaterile politice au putut fi difuzate numai daca respectau un calcul complicat de distribuire a timpilor de antena intre partidele politice. Ca urmare, in incercarea de a evita presiunile create de numarul mare de partide, multe statii regionale au ales, pur si simplu, sa nu mai relateze deloc despre campania ele ctorala s despre chestiunile politice. Aceeasi lege a obligat televiziunea publica sa permita tuturor partidelor politice sa difuzeze mesaje electorale, in baza unei formule de calcul stabilite de o comisie parlamentara. Aceasta prevedere a transformat te leviziunea publica intr-o tribuna a politicienilor. Nici radiodifuzorii, nici Consiliul National al Audiovizualului, organismul cu putere de reglementare in audiovizual, nu au fost consultati de catre Parlament cand legea electorala a fost adoptata.

Programele generaliste din prime-time, cu preponderenta programe de stiri, mustesc de ceea ce industria a inceput sa numeasca “non-evenimente”, adica intamplari care nu au nici o relevant pentru un public mai larg, cum ar fi accidente de masina sau cazuri de violenta domestica.

CAPITOLUL 1: ASPECTE PRIVIND TELEVIZIUNEA SI EFECTELE MASS-MEDIA

1.1. Repere teoretice privind consumul de mass-media

Mass media ne ocupa foarte mult timp in zilele noastre- in multe cazuri a ajuns sa inlocuiasca foarte multe activitati, atat pe cele din timpul liber cat si pe cele de la locul de munca. Cei mai multi dintre noi petrec multe ore in casa, uitandu-ne la televizor, ascultand radioul sau citind ziare si reviste. Televizorul sta deschis acasa aproximativ 7 ore pe zi devenind cel mai popular mijloc mass media in ultimii ani. [1 Aurelian Bondrea, Sociologia opiniei publice si a mass-media, Editura Fundatiei „Romania de Maine”, 2003, p. 83 ]

Consumul mass media este vazut doar ca o modalitate de entertainment, in ciuda acestui fapt mijloacele comunicarii de masa sunt si o baza educationala si informationala. Mass media apeleaza la o mare diversitate de continuturi pentru a atrage audientele.

Factorii psihologici sunt foarte importanti in alegerea mijlocului mass media. Putem gasi exemple in viata noastra de zi cu zi. Folosim ghidurile de timp liber din ziare pentru a ne planui weekendul, backgroundul unei melodii difuzate la radio ne face sa ne simtim singuri sau plictisiti. De asemenea modelul consumului mass media este influentat si de mediul familial, de obiceiurile si de comportamentul cu care suntem familiari.

Factorii culturali, nationali cat si stratificarea sociaa si economica afecteaza consumul mesajelor mass media. Suntem cuprinsi intr-un sistem social, interactionam si depindem de el. Uneori suntem constransi a alege ce ni se da. Acest comportament “low involvement behaviour” trece barierele controlului individual.

Perspectiva actionala si motivationala arata ca individul este independent in societate si liber pentru a dezvolta modele comportamentale care il vor ajuta in realizarea scopurilor si in ascensiunea personala. Aceasta perspective se concentreaza pe strategiile comunicationale in cautarea, evitarea si procesarea informatiei. Ipotezele sale sunt: libertatea individuala de a alege si a interpreta experientele mass media, actiune motivate, si scopuri bine stabilite. [2 Claude-Jean Bertrand, O Introducere in presa scrisa si vorbita, Editura Polirom, Iasi, 2001, p. 74]

O alta cale de a defini aceasta perspectiva este de a pune accent pe conditiile care il indeamna sau il descurajeaza pe individ in a alege un mijloc mass media. Activarea si motivarea comportamentului consumatorului in fata situatiilor mass media este posibila datorita predispozitiei individului pentru acea informatie. Jeffres distingea intre “media-seeking”(nevoia de mass media) si “content-seeking”(nevoia de continut mass media).

Factorii sociali care determina indivizii de a alege sau nu un produs mass media sunt in principal educatia,venitul si ocupatia. Cu cat educatia este mai buna, cu atat indivizii asculta mai mult radioul, citesc ziarul sau merg la film. În schimb, expunerea la televizor este aceeasi pentru toate grupurile educationale. Cele mai mari diferente se inregistreza in randul ziarelor care apar dimineata. Absolventii de facultate citesc ziarul mai des in timpul zilei, pentru a-si aprofunda informatiile capatate de la televizor in acea zi. Dar educatia nu afecteaza numai timpul pe care il consumam cu mijloacele media, ci si preferintele noastre in alegerea diferitelor continuturi [3 Mihai Coman, Sistemul mass-media , Editura Polirom, Iasi, 1999, p. 124]. Persoanele cu un nivel educational mai inalt asculta posturi de radio clasice, cu mai multe stiri si muzica usoara. În ceea ce priveste venitul, e mai probabil ca persoanele cu venit mai mare sa nu aiba timp sa se uite la televizor.

1.2. Caracteristici ale mass-mediei

1.2.1. Mass media si opinia publica

Sistemul mass media asigura circulatia informatiilor, opiniilor, interpretarilor si abordarilor considerate a avea semnificatie sociala, reprezinta o adevarata legatura informationala intre diverse partisi segmente sociale. Nu discutam acum daca media actioneaza in numele opiniei publice; este cert, insa, ca ele contribuie la cristalizarea si, apoi, la promovarea unor orientari, curente dominante, preocupari ale opiniei publice. Exista teorii si interpretari care considera ca impactul media asupra opiniei publice este hotarator, asa cum alte interpretari apreciaza ca putem vorbi despre o influenta minima. Dincolo de diverse abordari, legatura dintre mass media si opinia publica apare limpede si nu este de nimeni contestata. Valorile acordate acestei conexiuni sunt diferite; dar nimeni nu pune la indoiala realitatea si consistenta conexiunii propriu-zise. [4 Miruna Runcan, Introducere in etica si legislatia presei, Editural All, Bucuresti, 1998, p. 56]

Cel mai semnificativ lucru in aceasta privinta este faptul ca momente importante ale studiului opiniei publice sunt organic legate de prezenta din ce in ce mai dominatoare a mass media; intr-o anumita masura, putem spune ca studiul opiniei publice se dezvolta sub o somatie: somatia descifrarii impactului mass media. Sub puternica impresie a acestui impact, a aparut unul dintre primele mari studii de sine statatoare despre opinia publica, scris de Walter Lippmann imediat dupa primul razboi mondial, apoi toate teoriile care vorbesc despre atotputernicia media in formarea opiniei publice, apoi cele care sustin efectele minimale ale media, apoi toata suita de interpretari care incearca sa identifice si sa promoveze un model mai echilibrat al acestei interconditionari. Istoria ultimelor opt decenii pozitioneaza opinia publica si mass media intr-un binom organic.

Potrivit lui Vincent Price, conceptul modern de opinie publica este, in cea mai mare parte, un produs al Iluminismului si se asociaza cu momentul in care distinctia dintre stat si societate, dintre persoane oficiale specializate si publicul larg devine parte integranta a conceptiilor democratice si liberale din secolul al XVIII-lea. În aceasta perioada, termenii mai vechi, de „opinie” si „public” se reunesc intr-un termen cu totul nou, cu intelesul de judecaticolective in afara sferei guvernarii, dar care au impact asupra procesului de luare a deciziei.

Aspecte de interes pentru modul in care este conceptualizata astazi opinia publica sunt relevate de filosofia iluminista, dar si de perspectivele utilitariste (J. Bentham si J. S. Mill), sau cele cu privire la democratia reprezentativa (J. Madison). Spre deosebire de J. J. Rousseau, filosofii utilitaristi considerau ca oamenii au ca principal obiectiv satisfacerea nevoilor personale, deci societatea este compusa din indivizi care cauta sa-si maximizeze interesele si foloasele, ceea ce impune existenta unui mecanism care sa armonizeze aceste interese disparate. Mecanismul imaginat de acestia era regula majoritatii, stabilita prin alegeri regulate. În aceasta perspectiva, opinia publica era vazuta ca reprezentand „interesele agregate ale oamenilor care fac parte dintr-o comunitate”, statul avand rolul de arbitru, de a mentine echilibrul intre indivizi si grupurile preocupate de a-si maximiza interesele. Daca in conceptia liberala clasica, opinia publica este o modalitate de realizare a binelui comun, prin participarea continua a publicului la dezbateri rationale, pe baze egalitare, in conceptie utilitarista, opinia publica ia nastere in procesul de maximizare a intereselor individuale, pe baza aplicarii regulii majoritatii. Aceasta conceptie nu exclude necesitatea dezbaterii, a libertatii presei, dar implicarea publicului in dezbaterea problemelor politice nu era considerata modalitatea cea mai fericita sau mai practica pentru a se ajunge la binele comun; dimpotriva, se considera ca alegerea operata de majoritate armonizeaza mai bine interesele individuale. Publicul incepe sa fie echivalat cu electoratul. [5 La inceput a fost cuvantul, Manual AFP, vol. I, Editura Fundatiei Rompres, Bucuresti, 1999, p. 87]

Dificultatea de a defini opinia publica provine din ambiguitatea celor doi termeni: „opinie” si „publica” [6 Birkenbihl, Vera, Antrenamentul comunicarii sau arta de a ne intelege, Gemma Pres, 1998, p. 67]. Dificultatea se accentueaza prin alaturare lor in cadrul notiunii de „opinie publica”. Opinia inseamna evaluarea unei probleme, a unui context, a ceva precis, facuta de catre cineva anume. Deci, cand vorbim despre opinie, trebuie sa precizam neaparat obiectul ei si subiectul ei. În cazul opiniei publice, obiectul asupra caruia se pronunta poate fi precizat. Dificultatile incep cand este vorba sa precizam subiectul. Cine este subiectul opiniei publice? Societatea in ansamblu? Dar aceasta nu poate gandi unitar. Grupurile? Dar ele sunt numeroase si ghidate de valori, interese, preocupari diferite.

Opinia publica se formeaza pe baza observarii si evaluarii de catre indivizi a mediului social, a modului in care se grupeaza opiniile in opinie majoritara si opinie minoritara; oamenii sunt inzestrati cu abilitatea speciala de a percepe climatul opiniei, de a simti care opinie devine majoritara si care minoritara.